Vasile, suntem deja post homo sapiens!

The test of the morality of a society is what it does for its children (Dietrich Bonhoeffer)

Vasile Tomoiagă făcea pe Facebook un scurt comentariu la ultimul videoclip al lui PSY:

Perversiune, absurd, bășcău, insatisfacție, lehamite.
Cam aici am ajuns cu evoluția speciei.
Homo sapiens? Istorie, l-am depășit.

Iată și video-clipul respectiv:

Ca să fiu puțin avocatul diavolului (dar într-o notă puțin ironică :-)), i-aș aduce aminte lui Vasile că trăim vremuri tare glorioase  (a unei filosofii/civilizații autofage:  respingerea oricărui fundament/argument/concepții filosofice de către orice profan, în numele simplității, a relativismului, autenticității, etc., se face în maniera turmei care digeră automat tocmai fundamente/argumente/concepții filosofice – cele ale modernității târzii):

• singurul absolut pe care ni-l putem permite este acela că suntem mai buni, umani, frumoși și deștepți ca oricând! Și nimeni nu are dreptul să ne deconstruiască acest sfânt adevăr! Orice referință laudativă la vreo epocă anterioară în comparație cu vremurile noastre te face automat retrograd, autoritar, fundamentalist, negativist, ignorant. Promisiuni nebănuite germinează în zările ce ne stau în față. Viitorul sună bine! Cine nu crede asta are nevoie de o mică consiliere pentru re-setare!
• arta, ca vestimentație  socială a ceea ce clamăm că digerăm în interior, nu trebuie încărcată de nicio prejudecată morală! Ea nu se supune niciunei judecăți de valoare pentru că, nu-i așa, nu există o autoritate unică la care să ne raportăm (expozițiile artiștilor sunt doar prilejuri de a comunica aceleași vechi banalități receptate însă în vocabulare diferite). Democrația valorilor permite tocmai pulverizarea dorințelor noastre în dezmățul idolilor convenabili. Anticii cu Venus sau Madonna, noi cu Lady Gaga! Romanii cu luptele cu gladiatori, noi azi cu Tarantino și UFC! Preferințele noastre nu se comentează sau justifică ci trebuie respectate ca fiind parte a individualității fiecăruia.  Cine își exprimă dezacordul cu opțiunea mea nu a face decât să îmi atace propria ființă, să mă subjuge sistemului lui de valori! Nu există discuție în abstract despre valori, există doar asumări individuale, de aceea judecata – chiar estetică –  nu-și are niciun fundament (atunci și asumpția fundamentală a societății de azi, cea a evoluției/dezvoltării comparativ cu cele precedente, este fără nicio valoare și ar trebui renunțață la ea tocmai ca o prejudecată prin care ne exprimăm dominația, nevoia de putere). Expoziție cu avortoni, dramaturgie cu pedofilie sau zoofilie – iată  doar câteva noi provocări și mijloace de atinge autenticul în expresia artistică!
• pentru că în vremea societății transparente nu mai există intimitate, atunci în spațiul social trebuie să renunțăm la a)  orice reminescență paternalistă (a se citi critică) și b) puritană (a se citi pudică). a) În termenii gândirii tari, Edenul e acum reinventat și livrat/consumat la televizor, în mall, pe Facebook, etc. Fructele interzise sunt accesibile oricui. (Utopia lor e falsă, utopia noastră e de dorit!) A te împotrivi acestui val de democratizare ascunde o pătimașă și periculoasă dorință de dominare. E lupta de clasă transpusă în termeni estetici, morali, etc. În paradigmă stângistă, orice așa zis adevăr absolut nu e decât o iluzie folosită în jocul puterii și al dominării. Deci să terminăm cu aceste absolutiste împovărătoare! b) În termenii gândirii slabe, bășcălia e regimul nostru de adevăr, singurul pe care ni-l mai putem permite! Așadar, să spargem tiparele, să judecăm judecata, să râdem de râs, să deconstruim tot ceea ce alții au construit! Absurdul e apogeul raționalității ce se autodivinizează – nu noi suntem vinovați de asta, dar dacă tot avem asta în meniu, să-l aruncăm pe toți pereții! (Evident că logica lui a) e în contradicție cu logica lui b), dar ăsta e un amănunt neinteresant, periferic, neimportant.)
• să renunțăm la concepția omului rațional! Grecii, creștinii și iluminiștii ne-au domesticit instinctele și ne-au luat vlaga. Să reinviem vitalismul, pasiunile care zac ascunse sub mormanul de comandamente sociale! Odată omorâți paznicii, ospiciul devine canaval. Și dacă e  bal, bal să fie! Iar la sfârșitul lui să nu aibă nimeni curajul să ne pună să plătim oalele sparte. Nu există vinovăție pentru că nu există bine și rău. Le-am depășit, suntem dincolo de orice bine și rău!

Post homo-sapiens este supra-omul extaziat de Nietzche, a cărui caricatură elocventă o avem în persoana acestui artist. De fapt caricatura e noul autentic/original (nu degeaba ne strâmbăm în fel și chip în pozele pe care le facem)! Fața întoarsă, fundamentul răsturnat, valoarea inversată, iată câțiva dintre noii vectori ai speciei post-umane.

Să nu ne mirăm de vremurile în care oamenii o să ajungă clovnii de serviciu ai roboților!

PS.

Nu e ironică situația că orice luare de poziție cu privire la anumite lucruri considerate nocive pentru copii este subminată de o sofistică sau psihanaliză de aprozar? Și că tocmai trendurile respective sunt aproape exclusiv ”targetate” și propagate pentru categoria de vîrstă considerată cea mai vulnerabilă? ‎