Psalm

N.B.

Oare ce s-a stricat în noi de nu mai citim poezii, frumusețea naturii nu ne mai stârnește nicio tresărire dacă nu o transformăm în realitate de gradul doi sau trei prin fotografiere și prelucrare inginerească? Oare de ce am stricat nu doar echilibrul ecologic al naturii fizice, dar și pe cel al realităților spirituale, nefiind în stare să mai așteptăm să primim ceva de la Dumnezeu pentru că, nu-i așa, noi suntem cei ce facem și desfacem lucrurile în universul ăsta? De ce trebuie să ajungem albii secate, umbre stoarse de vigoare ca să acceptăm că există o măreție a vieții care ne depășește, și chiar dacă este imensă ea nu ne strivește, ci ne așteaptă să îi cântăm psalmi? 

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.

În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană, şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!

Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu. (Ps. 19)