Aici nu e vorba doar de corporatism, ci de mantrele obsesive ale impecabilului care se furișează, sub diverse forme, în relațiile umane, în politicile educaționale, pe coperțile revistelor sau în titlurile show-urilor de succes. Atunci când dorești mai mult, când îți lipești toate etichetele vandabile, când crezi că ești în proximitatea perfecțiunii, tocmai atunci ești cel mai aproape de imposibilitatea de a vedea ruptura dintre pretenție și realitate, dintre sine și pretinsa lui proiecție socială. Poate că, pusă în acest context, înțeleg mai bine suspiciunea lui Baudrillard față de largul zâmbet american.
Iadul vopsit în culorile raiului, vanitate diabolică prezentată sub forma virtuții standard, iată condițiile pentru a trăi într-o minunată lume a gonflabilului, a pielii devenită organ pentru respirare, raționare, semnificare și simțire emoțională. Cine te mai poate scoate din această captivitate ”paradisiacă”?
Întotdeauna mărirea și căderea sunt în proximitatea unor alegeri. Doar că tipul de alegere este cel care dă direcția mișcării dintre cele două momente…
1 comment for “Filosofia societății nord-americane in fix 35 de secunde”