Intrebarile si raspunsurile ambigui ale rabinului il dau de gol ca apartine “Reformatilor” mai precis echivalentul teologilor ultra liberali crestini. Din pacate nu este in stare sa recunoasca faptul ca Avraam a existat. Din raspunsul lui intelegem ca istoria lui Avraam este mai mult o “poveste” din care putem trage concluzii morale etc.. etc. La iesire putea sa il ia chiar de mina pe Dawkings si sa cinte hora unirii.
da, nu am vrut sa comentez prea mult pe aceste detalii, dar “m-ai ispitit” si acum o sa continui gandul tau.
Prima grija a lui Dawkins (nu doar in acest interviu) a fost sa stabileasca clar daca oponentul sau crede sau nu in revelatie . Rabinul nostru a dat-o pe deconstructie si redimensionare strict narativo-moralista a pasajului biblic cu Avraam. O fi vrut sa nu para prea “fundamentalist”.
E de altfel un fel de joc imagologic foarte des intalnit intre opinatorii din academie: sa ne ridicam de la statutul de creduli a unor astfel de povesti si sa acceptam ca istoria este construita subiectiv conform unor criterii de putere, de dominare (astea-s filiatiile nietzcheene & foucaultiene cu care este astazi impanzita gandirea istoriografica a zilelor noastre).
Ei bine, atunci cand cedezi la cerinta revelatiei in fata celor ca Dawkins, automat devii captiv tocmai modului in care se face astazi istoriografie, adica te supui modei, a criteriului de aderare la adevarul majoritatii. Spirala tacerii a functionat si functioneaza excelent nu doar in stiintele umane, ci si in cele ale naturii (vezi Th. Kuhn).
Ma intreb, oare ce mai ai de oferit cu adevarat daca renunti la Cuvantul revelat? Crestinismul care a renuntat la revelatie e deja ingropat, chiar daca ii merge numele ca traieste si ca face acte caritabile!
Faptul ca sunt fanatici care interpreteaza alandala revelatia, sau o improvizeaza pe una conform propriilor patologii nu inseamna ca revelatia din partea lui Dumnezeu este imposibila, ca e o utopie sau, chiar mai rau, o simpla inchipuire. Dar asta implica cu adevarat deschidere a mintii, capacitate de a merge cu intrebarile si cautarea raspunsurilor dincolo de perdelele colorate ale explicatiilor cu care ne invelim ignoranta, fanatismul sau, mai rau, ipocrizia.
Briliant. Ai exprimat foarte clar exact ce gindesc. Sint frustrat insa ca intre gindirea mea si vorba spusa sau scrisa exista o “defectiune tehnica”. Pe de alta parte ma consolez ca e mai bine sa fie asa si nu invers.
As vrea sa iti dau un site, daca ai timp, care analizeaza revelatia daca tot e vorba de ea si anume Apocalipsa lui Ioan. Sint foarte frustrat cum este interpretata revelatia din Apocalipsa in 95% din bisericile evanghelice. (Ma refer la Pretribulation Rapture.) Daca aceasta revelatie este interpretata gresit se isca intrebarea ce alte doctrine sint in aceiasi situatie.
Iata un site care dupa parerea mea interpreteaza corect:
Alonewithothers's Blog 
Intrebarile si raspunsurile ambigui ale rabinului il dau de gol ca apartine “Reformatilor” mai precis echivalentul teologilor ultra liberali crestini. Din pacate nu este in stare sa recunoasca faptul ca Avraam a existat. Din raspunsul lui intelegem ca istoria lui Avraam este mai mult o “poveste” din care putem trage concluzii morale etc.. etc. La iesire putea sa il ia chiar de mina pe Dawkings si sa cinte hora unirii.
da, nu am vrut sa comentez prea mult pe aceste detalii, dar “m-ai ispitit” si acum o sa continui gandul tau.
Prima grija a lui Dawkins (nu doar in acest interviu) a fost sa stabileasca clar daca oponentul sau crede sau nu in revelatie . Rabinul nostru a dat-o pe deconstructie si redimensionare strict narativo-moralista a pasajului biblic cu Avraam. O fi vrut sa nu para prea “fundamentalist”.
E de altfel un fel de joc imagologic foarte des intalnit intre opinatorii din academie: sa ne ridicam de la statutul de creduli a unor astfel de povesti si sa acceptam ca istoria este construita subiectiv conform unor criterii de putere, de dominare (astea-s filiatiile nietzcheene & foucaultiene cu care este astazi impanzita gandirea istoriografica a zilelor noastre).
Ei bine, atunci cand cedezi la cerinta revelatiei in fata celor ca Dawkins, automat devii captiv tocmai modului in care se face astazi istoriografie, adica te supui modei, a criteriului de aderare la adevarul majoritatii. Spirala tacerii a functionat si functioneaza excelent nu doar in stiintele umane, ci si in cele ale naturii (vezi Th. Kuhn).
Ma intreb, oare ce mai ai de oferit cu adevarat daca renunti la Cuvantul revelat? Crestinismul care a renuntat la revelatie e deja ingropat, chiar daca ii merge numele ca traieste si ca face acte caritabile!
Faptul ca sunt fanatici care interpreteaza alandala revelatia, sau o improvizeaza pe una conform propriilor patologii nu inseamna ca revelatia din partea lui Dumnezeu este imposibila, ca e o utopie sau, chiar mai rau, o simpla inchipuire. Dar asta implica cu adevarat deschidere a mintii, capacitate de a merge cu intrebarile si cautarea raspunsurilor dincolo de perdelele colorate ale explicatiilor cu care ne invelim ignoranta, fanatismul sau, mai rau, ipocrizia.
Briliant. Ai exprimat foarte clar exact ce gindesc. Sint frustrat insa ca intre gindirea mea si vorba spusa sau scrisa exista o “defectiune tehnica”. Pe de alta parte ma consolez ca e mai bine sa fie asa si nu invers.
As vrea sa iti dau un site, daca ai timp, care analizeaza revelatia daca tot e vorba de ea si anume Apocalipsa lui Ioan. Sint foarte frustrat cum este interpretata revelatia din Apocalipsa in 95% din bisericile evanghelice. (Ma refer la Pretribulation Rapture.) Daca aceasta revelatie este interpretata gresit se isca intrebarea ce alte doctrine sint in aceiasi situatie.
Iata un site care dupa parerea mea interpreteaza corect:
http://crossbearer-brian.tripod.com/id59.htm