Parcă e inutil să mai spunem ceva despre structura socio-istorică a naţiei: dezbinaţi ca dacii, trufaşi ca romanii, fanatici ca arabii şi înlemniţi în conservatorism ca slavii. Dar întreaga desfăşurare de patologii politice din ultima vreme este evocatoare pentru cât de aproape de statutul de pacienţi ai psihiatriei mai suntem mulţi dintre noi. Intrând în registrul unei altfel de normalităţi, cu o altfel de raţionalitate, să nu ne mirăm că forţa care se investeşte într-o iubire iluzorie e direct proporţională cu cea care se investeşte într-o ură cât se poate de reală. Ne purtăm astfel blestemul de a rămâne încremeniţi în proiecte difuze, oameni contradictorii, societate întoarsă pe dos şi cu o istorie neterminată…
Alonewithothers's Blog 