July 2011
-
O nouă invitație la film: Miral (2010), în regia lui Julian Schnabel. Miral este povestea dramatică a unei orfane palestiniene (Rula Jabreal în viața reală, Miral în filmul nostru) care prin 1988, la 17 ani, este prinsă în caruselul violenței Intifadei și al represiunilor evreiești, între iubire, identitate națională și calea spre înțelegere și pace
-
Judging by the popularity of books like The Shack, people are hungering for a truly comforting answer when faced with suffering, tragedy, and death. I know this from personal experience. I have lost my father, my mother, my sister, and (hardest of all) my daughter. My heart goes out to anyone who has experienced any
-
Cum te-ai simți dacă chipul dușmanului de moarte îl descoperi în propria-ți oglindă? Poți scăpa de senzația teribilă că inamicul s-a infiltrat atât de adânc în tine încât propria-ți fericire îți este și damnare? Procesul iluzionării continue, în care ne ținem captivi de multe ori, conține mecanismul externalizării propriilor demoni în cohortele de greșeli ale
-
For the bourgeoisie and the petite-bourgeoisie, life is a party. They have one every weekend. The proletariat doesn’t have parties. Just funerals with rhythm. That’s going to change. The exploited are going to throw a big party. Memory and guillotines. Sensing it, acting it out on certain nights, inventing edges and humid corners for it,
-
Be pride: … a public funeral for any kind of moral commitment, under the inquisitorial surveillance of the “new morality”. … a proselytism of a disease that has become the recipe for health and vitality. … a nightclub of misery brought to daylight. … the icon that everyone must worship. … a struggle to find
Alonewithothers's Blog 