Privind această dezbatere, vă invit să studiați tiparul argumentativ al lui M. Shermer vs. Lennox. M. Shermer mi se pare mai convingător când scrie. Liniștea scriiturii îi asigură securitatea care îi dă avânt deconstruirii falselor credințe. Pus în fața unui competitor de calibru, analitic, Shermer, ca și Harris și Hitchens, o dau pe șmecherii ironice, sofisme, denaturări, hiperbolizări și apel la emoții. Kaput cu rațiunea! Devine evidentă diferența dintre sofisme și argumente solide, zgomote și concizie. (Deja încep să adun materiale pentru o analiză comparativă a dezbaterilor de la G. B. Shaw vs. G. K. Chersterton și B. Russell vs. Fr. Copleston până la dezbaterile recente.)
Alonewithothers's Blog 
Amândoi o dau pe şmecherii ironice, sofisme, denaturări, hiperbolizări şi apel la emoţii, doar că Lennox se concentrează pe emoţiile pozitive, iar Shermer pe cele negative, iar asta ţine de rolul lor: unul de construcţie şi afirmare, şi unul de deconstrucţie şi negare.
Această diferenţă de obiective poate atrage şi diferite tipuri de oameni pe calea credinţei sau a ateismului.
a) as fi de acord cu observatiile tale – si Lennox are unele scapari, iar cateodata e prea moale pentru gustul meu, dar poate ca e varsta si intelepciunea ce ne separă – dar atunci când sunt pus să aleg între un răspuns prost dar atotsuficient și o întrebare bună dar care nu are soluția explicării tuturor, o prefer pe a doua. Nu poți construi un ansamblu explicativ folosind briciul lui Occam discriminatoriu!
b) Pe de altă parte, ateismul pare a fi atractiv atunci când își asumă rolul de negare, dezvăluire a ipocriziilor, slăbiciunilor religiei, ceea ce benefic până la un punct. Oferă niște supape de refulare bune pentru anumite psihologii umane, normale pentru anumite vârste ale vieții. Când însă este pus în situația de a construi ceva, multiplele variante ale ateismului contemporan oferă o schelălăitură penibilă, nerealistă, un fel de predică răsturnată. Atunci se vede cât de slabă a apărarea celui ce pare invicibil atunci când atacă…
c) Total de acord cu observația ta despre pre-dispozițiile care sunt alimentate cu argumentele pro-creștinism sau pro-ateism. Am scris și eu câte ceva pe tema asta în Despre ateismul funcțional și cel nominal.