Paradigma hipermodernismului este incompletă fără contribuţia lui Paul Virilio. Pentru filosoful francez, hipermodernismul nu înseamnă doar intensificarea ci şi înlocuirea formelor moderne de gândire. Paul Virilio are o viziune catastrofică asupra tehnologiei („It is necessary to be an atheist of technology”). Configurarea tehnologică a modernităţii este ceea ce îi aduce şi sfârşitul. Ori tehnologicul sfârşeşte în acident:
I believe that technical modernity, modernity taken as the outcome of technical inventions over the past two centuries, can only be stopped by an integral ecological accident, which, in a certain way, I am forecasting. Each and every invention of a technical object has also been the innovation of a particular accident. From the sum total of the technosciences does arise, and will arise a „generalized accident”. And this will be modernism’s end. (John Armitage (Ed.), Paul Virilio:from modernism to hypermodernism and beyond, Sage, 2000, p. 26)
Ca unul dintre cei mai importanţi filosofi ai culturii din timpurile noastre, Paul Virilio surprinde logica accelerării ca miez al transformării lumii moderne. De altfel, filosoful francez, ca un veritabil critic al artei tehnologice, a inventat conceptul „dromologie”, ştiinţa vitezei. Cultura noastră este dominată de o formă sau alta de complexul industrial şi militar. Tehnologiile militare sunt adaptate cerinţelor civile şi pot determina organizarea spaţiului cultural. Cetăţile medievale fortificate, ca habitate ale inerţiei, au dispărut în zorii modernităţii, lăsând loc oraşelor dominate de circulaţia maselor , apărate de sisteme de armament transportabile şi ultra-rapide. Resursa strategică a vechilor războaie, spaţiul, este înlocuit cu momentul, viteza.
Dromology originates from the Greek word, dromos. Hence, dromology is the science of the ride, the journey, the drive, the way. To me, this means that speed and riches are totally linked concepts. And that tha history of the world is not only about the political economy od riches, that is, wealth, money, capital, but also the political economy of speed. If time is money, as thay say, then speed is power. You see it with the velocity of the predators, of the cavalry, of railways, of ships and maritime power. But it is also possible to see it with the velocity of dispaching information. So all my work has been about tempting to trace the dromocratic dimension of societies from, ancient Greek society right up to our present-day societies. This work is of course about unrelenting acceleration, but it is mostly about the fact that all societies are pyramidal in nature: the higher speeds belong to the upper reaches of society, the slower to the bottom. The wealth pyramid is the replica of the velocity pyramid. Examples are easy to find: it was trues in ancient societies, through maritime power and cavalry, nad through their ways of dispatching messages, and it holds trus in our modern societies, through the transport revolution, and through the current revolution in data transport and information processing (John Armitage (Ed.), Paul Virilio:from modernism to hypermodernism and beyond, Sage, 2000, p. 35).
Sun Tzu spunea că viteza este esenţa războiului. Motorul, maşinăriile, atât de folosite în producerea bunurilor, produc viteză. Reducerea distanţelor (vorba unui slogan al unei companii franceze de telefonie: Lumea nu a fost nicicând mai mică) permite mutarea tensiunii spaţiu-distanţă la binomul timp-distanţă. Această revoluţie a vitezei se translatează şi în dinamica comunicării. Imperativul „dromologic” se aplică şi comunicării: vehicolul este mult mai important decât mesajul pe care îl duce. Dar, cu cât viteza creşte, cu atât mai repede libertatea se micşorează!
In this precarious fiction speed would suddenly become a destiny, a force of progress, in other words a “civilization” in which each speed would be something of a “religion” in time (Virilio, Paul, Speed and Politics: An Essay on Dromology. Semiotext(e), New York, 1986, p. 141).
Pentru că trăim în epoca războilului informaţional, paradoxul ciudat pe care ni-l oferă supralicitarea inovaţiilor tehnologice este acela că pe măsură ce creşte viteza, controlul devine absolut, omniprezent. Masele nu sunt o populaţie, o societate, ci mai degrabă o multitudine de trecători, călători. Mobilitatea înseamnă emancipare iar viteza dominaţie!
Odată spartă bariera vitezei luminii, ea va oferi posibilitatea
to transfer over distance sight, sound, smell and tactile feeling. Only gustation, taste, seems to be left out of it. From that moment onwards, it is no longer necessary to make any journey; one has already arrived. The consequence of staying at the same place is a sort of Foucauldian imprisonment, but this new type of imprisonment is the ultimate form because it means that the world has been reduced to nothing. The world is reduced, both in terms of surface and extension, to nothing and this results in a kind of incarceration, in a stasis, which means that is no longer necessary to go towards the world, to journey, to stand up, to depart, to go to things. Everything is already there. (…) This is the meaning of inertia (John Armitage (Ed.), Paul Virilio: from modernism to hypermodernism and beyond, Sage, 2000, p. 31).
Folosirea internetului şi “customizarea”, aplicaţiile tehnologice care permit controlul la distanţă, par a face din habitatul obişnuit al omului micul său regat. Avem educaţie la distanţă, serviciu la distanţă, comandăm servicii şi produse de la magazine on-line, fără să ne mai deplasăm până la hipermarket, etc. Viitorul e acum, departele e aici!
Lectura lui P. Virilio poate fi completată cu cea a unui studiu mai recent: John Tomlinson, The culture of speed: the coming of immediacy (Sage,2007).
În articolul următor voi analiza avertismentele lui P. Virilio cu privire la logistica percepţiei care acţionează asupra noastră în era noastră hipertehnologizată.
Alonewithothers's Blog 