Vox Clamantis In Deserto
schite pamfletistice
-
În continuarea gândului lui Kierkegaard … În ce mă priveşte, îmi cunosc prea bine reacţia instinctivă la decizia lui Dumnezeu de a rămâne ascuns: mă răzbun ignorându-L. Încerc să-L scot pe Dumnezeu din viaţa mea asemenea unui copil care crede că se poate ascunde de oamenii mari acoperindu-şi ochii cu mânuţele dolofane. Dacă El nu…
-
În învălmăşeala acuzelor şi a strigătelor cotidiene care ne camuflează ura, mulţi dintre noi ajungem să mimăm, o dată pe an, corul sentimentelor umane copleşite de dulceaţa faptelor bune şi a dorinţelor glazurate cu o iertare convenţională. Alţii, strecurându-se printre capriciile indiferenţelor, îşi strâng mâinile într-o rugă pentru o lume mai bună, sentimente mai adevărate…
-
1. Unde am ajuns sau cum putem” învinge (România) împreună” Se împlinesc 20 de ani de când ne tot trădăm istoria! 20 de ani în care i-am răspuns cu o prostie încrâncenată zâmbetului lui Dumnezeu cu care a luminat, într-un decembrie cenuşiu, o ţară întreagă! Mă gândesc la acel decembrie ’89 ca la o mană…
-
Printre fardurile cancerigene, oglinzile ce ne ţin captivi aparenţei şi fericirea superficialităţii noastre “recente”, ridicaţi o pleoapă doar pentru câteva secunde şi evadaţi din visul apter al culturii de consum. Poate că astfel renunţăm la comercializarea suferinţei umane romanţate. Poate că astfel, “greutatea” trăirii se disipă sub curcubeul dorinţelor purificate de vanitate şi deşertăciune.
-
Un şuvoi de sentimente contrare se revarsă la orice rostire a verdictului asupra vieţuirii umane. Părtinirea iese acum la iveală din noianul de surogate protocolare. Fiecare dintre noi se simte mai mult sau mai puţin istovit de această prăvălire a clipelor ce determină percepţia asupra propriei identităţi, imaginea asupra celorlalţi şi a universului în care…
Alonewithothers's Blog 