Pe plaiurile minunate ale patriei electronice am cules azi o floricică pe cât de atrăgătoare, pe atât de urât mirositoare.
Invitation by Michael Sowa
A scientist will read dozens of books in his lifetime, but still believe that he has a lot more to learn.
A religious person barely reads one book, and think that they know it all.
Cool nu? Uite așa jongleria sloganelor amețește spiritele mai slăbuțe și ochii cu lentile prea colorate să mai vadă și dincolo de ele!
Memele sunt aforismele de altădată puse în hainele luptei/neliniștii hipermoderne, sunt expresii recente cu pretenții de înțelepciune instant, este lumina clară dar unicoloră a unghiului convenabil, fundatura care promite orizonturi profunde pictate pe pereții certitudinii. Memele sunt un fel de fast-thinking la drive-thru-ul social-media, prăjiturele filosofice cu care să se împopoțoneze cei care sunt prea obosiți cu căutările cool-ului ca să lectureze contexte, nu doar idei “raw”. Memele prezintă un risc teribil de dezcontextualizare, unilateralism, rezolvare generoasă a problemelor umanității prin încarcerarea diferiților în plasa disprețului și a erorilor indubitabile. Nu faci un mare bine ca odată prinsă o umbră de adevăr să tragi obloanele și să strigi în gura mare la întunericul celorlalți! În economia relației cu celălalt memele sunt o risipă teribilă de neastâmpărate reproșuri ce își pierd astfel doza de medicament pentru a se acumula într-o rezervă de otravă și dispreț.
Disprețul altruist, ignoranța cu/din citate, certitudinea modestă și interogația cu vocea blocată de propria suficiență sunt doar câteva dintre elementele stimulate de o cultură a citatelor ca armă la purtător.
Revenind la memele menționat, nu cred că pot acuza oamenii de știință că sunt fanatici și aroganți ca un popularizator al științei gen Dawkins, de exemplu, la fel cum nu pot spune că creștinii, de exemplu, chiar au conștiința suficienței propriei cunoașteri a tot ce este, uitându-ne la “prea-evlavioși” guralivi gen Becali. Mă tem că un simt al realității, deci și un bun simț elementar, ne spune că pericolul închiderii în propria atot-suficiență este real pentru oricine, inclusiv/mai ales pentru cei ce au “epuizat” certitudinea prin crearea și publicarea unor astfel de meme (care simplifică și răstoarnă propagandistic/ideologic realitatea prin hiperbolizare a convenientului și omitere a falsificabilului, uitând astfel că există și oameni de știință care își declară suficiența propriei viziuni, aroganță deconstruită mai târziu de noi descoperiri și re-scrieri, la fel cum și mulți creștini sunt buni lectori nu numai ai Bibliei ci și a bibliotecilor de științe de tot felul și care sunt modele de oameni deschiși spre cunoaștere, păstrând totodată decența modestiei creștine).
Eu aș avea probleme atât cu persoana religioasă care citește doar o singură carte, și nici pe aia nu prea mult sau stâlcit (cu cât mai mult cu cât acea carte chiar recomandă și lectura celorlalte ca parte integrantă a cunoașterii Celui ce a scris narativul universului în care trăim), la fel cum m-aș mira de “spiritul deschis” al unui om de știință care este ignorant în lecturarea unei cărți care nu-i convine sau nu îi împlinește propriile proiecții mentale, de prea multe ori împrumutate pe gratis doar ca să fie acceptat în comunitatea științifică.
PS. Interesant mi se pare faptul ca mulți creștini “progresiști” neagă tocmai orice formă de relevanță a acelei cărți în organizarea fabricii de sens (metacogniție, meta/interdisciplinaritate, numiți-o cum vreți) care prelucrează datele obținute de diferitele științe. Adica moftangii-s leneși și pretentioși dar laodică revoluționari cu gura mare!
Antidotul pentru o astfel de obturare grosolană și violentă a dialogului dintre lectura științei și cea a religiei? Puțin mai mult efort, timp și înțelepțiune de a nu transforma contorul cunoștințelor în obtuzități gălăgioase, indiferent unde s-ar afla ele. Iată dar un exemplu de ieșire din supra-simplificarea părtinitoare a memelui menționat mai sus: