Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos! (A. Pleșu)
”Sofisticarea” civilizată a adus cu sine, simultan, fragilitate fizică și debilitate mintală. Suntem ”evoluați” și precari. E frapantă, de pildă, dispariția aproape totală din orizontul interogației și al reflexiei noastre a unor teme esențiale. Iubirea nu mai este astăzi un subiect, dincolo de scandalul monden, inflamația erotică și sentimentalismul de telenovelă (…) Absente, în sens substanțial, de pe piață sunt și teme ca prietenia, umorul, destinul și moartea.” (Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții, Humanitas, București, 2011, p. 8-9)
Alonewithothers's Blog 