Într-o lume naturalistă în mecanisme, explicații și țeluri, nu mai există loc de negociere a unei alte realități. Paradoxal însă, într-o lume naturalistă suntem condamnați la solipsism! Reducția pe care se bazează naturalismul ajunge în punctul mort din care credea că Rene Descartes a salvat filosofia: subiectivitatea umană. Ea se află sub vraja doctrinei conform căreia ”orice lucru care nu poate fi perceput cu simțurile este cu siguranță imaginar!”
”There is no Narnia, no Overworld, no sky, no sun, no Aslan” decretează regina lumii subterane din The Silver Chair, parte a Cronicilor din Narnia.
Rupând vraja naturalismlui crunt al lumii subterane, căreia i-a căzut captiv, personajul Puddleglum îi răspunde:
Suppose we have only dreamed, or made up, all those things – trees and grass and sun and moon and stars and Aslan himself. Suppose we have. Then all I can say is that, in that case, the made-up things seem a good deal more important than the real ones. Suppose this black pit of a kingdom of yours is the only world. Well, it strikes me as a pretty poor one. And that’s a funny thing, when you come to think of it. We’re just babies making up a game, if you’re right. But four babies playing a game can make a play-world which licks your real world hollow. (C. S. Lewis, The Silver Chair, Macmillan, Collier Books, New York, 1956, p. 159)
Să ne aducem aminte cum Marco Polo le povestea italienilor depre vizitele sale la curtea lui Kublai Khan ca fiind ceva ce nu poate fi înțeles fără ochii imaginației.
To speak of “imagining heaven” does not imply or entail that heaven is a fictional notion, constructed by deliberately disregarding the harsher realities of the everyday world. It is to affirm the critical role of the Godgiven human capacity to construct and enter into mental pictures of divine reality, which are mediated through Scripture and the subsequent tradition of reflection and development. We are able to inhabit the mental images we create, and thence anticipate the delight of finally entering the greater reality to which they correspond. (Alister Mc Grath, A Brief History of Heaven, Blackwell, Malden, 2003, p. 5)
De fapt asta ne spune orice semiotician care studiază imaginarul: semnificațiile și simbolurile nu sunt niciodată rupte de realitatea fizică, ele se dezvoltă împreună cu studiul naturii și al societății dintr-o anumită epocă.
Tocmai pentru a nu fi absorbiți de visul dominației propriilor percepții, să ne luăm măsura de protecție pe care o are orice psihanalist, aceea ce a avea cel puțin o mînă în afara problemelor pacienților pe care îi consiliază.
Heaven by Anthony Falbo
Alonewithothers's Blog 