People of faith are in their different ways planning your and my destruction, and the destruction of all hard-won human attainments that I have touched upon. Religion poison everything. (Ch. Hitchens, God is not Great. How Religion Poisons Everything, Twelve, first edition, 2007, p. 13)
La fel ca și sforăiturile dulcegi-amărui ale lui Nietzsche, Marx, Freud, Russell, etc., discursul ideologic al lui Ch. Hitchens dă bine în semantica scriiturii, sucește mințile necoapte și instabile, acoperă stilistic ceva găuri existențiale – nu prea comfortabile, dar stă mai prost la evidențele empirice. Iată o dovadă de ”ură” a unor creștini egipteni care îi protejează pe conaționalii lor mulsumani la rugăciunea de seară, o poză ce umblă pe rețelele de socializare (nu știu însă dacă această poză e luată din revoltele din februarie sau din noiembrie 2011).
Edwin Stratton’s photo of christians protecting muslims at prayer in Tahrir Square, Cairo
Alonewithothers's Blog 
Am un prieten egiptean (provenind dintr-o familie bogată şi influentă), acum rezident în Anglia. Experienţa convertirii lui la creştinism a început cu credinţa statornică şi exemplul cristic al unui camarad de armată creştin (ortodox kopt), în Egipt. Când ieşeau în spaţiu liber, camarazii musulmani găseau uneori pretexte ca să-l bată pe creştin, în special când dorea să plece în permisie de sărbători. Prietenul meu (HSD) a luat parte la aceste “tratamente” aplicate creştinului. Observând însă purtarea lui nerăzbunătoare, lui HSD i-a fost ruşine de faptul că îl bătuse, şi a căutat ocazii ca să vorbească în secret cu el, cerându-i lămuriri despre credinţa lui. Astfel musulmanul meu a auzit pentru prima dată Evanghelia şi s-a decis să studieze în paralel Coranul şi Biblia. S-a adresat apoi unui unchi care era profesor de teologie islamică, dar care nu a fost în stare să-i răspundă la întrebările ridicate de acest studiu comparativ.
Ca urmare, HSD s-a decis să se boteze, fără ştirea familiei şi a logodnicei lui. Însă nici un preot kopt nu a îndrăznit să-l boteze, fiindcă legea nu permitea botezul unui islamic, cu excepţia cazului că acesta ar intra în mănăstire. Cum HSD nu dorea să se călugărească, a căutat alţi creştini dispuşi să-l boteze. În sfârşit, a găsit un misionar adventist străin, care a fost dispus să-l boteze, cu toate riscurile, după ce mai întâi i-a expus învăţăturile Bibliei. Astfel HSD a fost botezat, apoi ţinut două săptămâni într-o instituţie pentru abandonarea fumatului, după care a început să frecventeze Biserica săptămânal. Şi-a luat inima în dinţi să mărturisească şi logodnicei lui schimbarea care se produsese. Din nefericire, ea a fost atât de şocată, încât s-a dus direct la părinţii lui şi le-a spus. Aceştia au făcut un consiliu de familie, în care l-au chemat să dea socoteală, l-au bătut (are fraţi ofiţeri), un scenariu clasic. Văzând că nu are şanse să-l sperie cu asemenea gesturi, tatăl a rugat poliţia politică să-l sperie puţin. Aceştia l-au arestat şi l-au speriat bine de tot: l-au torturat în diverse moduri (legat de scaun în pielea goală, bătut, ţinut într-o celulă strâmtă, într-o baltă infectă, în timp ce el era cu picioarele rănite de torturi şi fără mâncare — incredibil pentru secolul deja trecut). După câteva zile i-au dat drumul. Abia se putea ţine pe picioare.
Nu s-a mai întors acasă, a stat ascuns pe la un prieten creştin, apoi pe la altul, după care a reuşit să fugă din Egipt, cu intenţia de a ajunge în Occident. Dar o înâmplare l-a adus mai întâi la Bucureşti, unde ne-am cunoscut. A locuit şi la mine un timp, şi am fost foarte bucuros să pot face un turneu cu el prin ţară, traducând engleza lui specială, în timp ce povestea cu lux de amănunte cele de mai sus. Am fost martor apoi la nunta lui în Bucureşti, după care a plecat la studii în Anglia, unde a făcut teologie creştină, studii islamice şi o altă facultate, nu mai ştiu ce. Acum lucrează pentru BBC. Tocmai m-a vizitat acum câteva zile şi de aceea fotografia pe care aţi publicat-o mi-a adus aminte de povestea lui HSD.
O altă faţă frumoasă a acestei experienţe de viaţă este că după ce a plecat din Egipt, HSD a menţinut legătura în secret cu mama sa prin telefon. Ea chiar l-a ajutat. Tatăl a murit între timp, dar a lăsar moştenire egală (şi foarte consistentă, tuturor copiilor, inclusiv lui HSD). După mulţi ani de despărţire de familie, HSD a vizitat Egiptul şi nu a acceptat decât o mică parte din moştenirea care i se cuvenea. Restul a lăsat fraţilor lui islamici.
Mulţumesc pentru atenţie.
mulțumesc pentru această experiență dramatică. Asta înseamnă să fii urmaș al lui Hristos: să fii asuprit, batjocorit, nicidecum să asuprești și să batjocorești pe alții!
Lumea evolueaza si incepe sa isi dea seama ca RELIGIILE sunt doar niste POVESTI pentru oameni mari. Insa nu razboiul si ura sunt solutiile.