Demenţa şi senilitatea culturii occidentale se văd lămurit când te uiţi la discursurile corecte politice. Unul dintre acestea este despre pretinsa “egalitate a ideologiilor”. Este clar că nicio ideologie nu poate împlini aşteptările umane, dar a spune că nenea Hitler, tovarăşul Stalin sau un terorist islamist sunt colegi de bancă cu un amish, de exemplu, mi se pare o miopie intelectuală, impardonabilă unui spirit “deschis” şi cultivat. De altfel nu pot decât să zâmbesc când văd sforţările sofiştilor “corectitudinii politice” cum încearcă să diferenţieze şi să respingă orice opinie care nu intră în calapodul egalităţii sterile. Vorba de odinioară, “toţi egali, dar unii îs mai egali”. Nu trebuie să surprindă această miopie de vreme ce filosofia ajuns să discute savant despre cât de nesavanţi trebuie să fim, sau, în termenii lui Rorty, să excludem orice problematică inutilă. Iar interogarea despre utilitatea sau inutilitatea unei chestiuni este deja ceva inutil, demodat. Ei bine, istoria operează cu diferenţieri între oameni, naţiuni, ideologii. Este de ajuns să privim la cele două imagini ca să putem observa o inegalitate, de substanţă şi de calitate, între două ideologii, viziuni asupra vieţii.
1. O carte pe care o citesc în aceste zile: America’s Spiritual Utopias (m-a interesat mai ales capitolul despre comunitatea amish)
2. Câteva victime ale înaintaşilor celor din stânga de astăzi. Într-adevăr, în faţa morţii suntem cu toţii egali!
Alonewithothers's Blog 