“At the gates of the Coliseum and the concentration camp, we have no choice but to abandon hope that civilization is, in itself, a guarantor of moral progress.” Ronald Wright, istoric
“Credeam că Anglia e civilizată. Dar e bolnavă.” Declaraţia îi aparţine Monikăi Konczyk, femeia a cărei poză, sărind de la etajul unei clădiri în flăcări, a devenit emblema revoltelor din Marea Britanie.
(…) Dicţionarele spun că civilizaţia este nivelul de dezvoltare materială şi spirituală la un moment dat. Cum, în ciuda crizei, dezvoltarea materială nu poate fi, încă, pusă la îndoială, rămâne de discutat dezvoltarea spirituală. A ţinut spiritul european pasul cu autostrăzile şi cu zgârie norii? Cu PIB-ul şi cu indicii bursieri? În ultimele decenii, cei trei piloni pe care s-a fondat şi dezvoltat Europa – familia, şcoala şi biserica – au fost supuşi unor atacuri sistematice şi programatice.
Poliţia a anunţat că majoritatea vandalilor provin din familii dezbinate. Dar ce este o familie nu mai e clar. În tot mai multe state occidentale, legea nu mai defineşte căsătoria drept unirea dintre un bărbat şi o femeie. Familia tradiţională este atacată, pentru că, de exemplu, ar îngrădi emanciparea femeii. Căsătoriile homosexuale ar reprezenta, dimpotrivă, un simbol al libertăţii şi diversităţii. Există un curent tot mai puternic împotriva botezului pruncilor, pentru că li s-ar încălca libertatea de a-şi alege religia. Dar pe micuţi nu-i întreabă nimeni când, arvuniţi din pântecele mamelor surogat sau concepuţi cu taţi anonimi, sunt înfiaţi şi obligaţi să crească cu doi părinţi de acelaşi sex.
Omul modern nu mai are timp de copii. “Cei şapte ani de-acasă” au rămas o vorbă fără noimă în ultima jumătate a secolului XX. Copiii sunt instituţionalizaţi de la vârste din ce în ce mai mici. Malaxorul statului îi transformă în “oameni noi”.
Civilizata Anglie îi învaţă încă din grădiniţă, de la patru ani, despre homosexualitate, cu personaje gay introduse în lecţiile de artimetică ori geografie. De la cinci ani, micuţilor li se face educaţie sexuală, după manuale care frizează pornografia. Sub un desen cu un cuplu îmbrăţisat în pat, li se explică cum se fac copiii: “În timp ce s-au dezmierdat, penisul tăticului tău s-a mişcat delicat în interiorul vaginului mămicii tale şi sperma s-a revărsat”. După câteva pagini află ce sunt sexul oral şi anal, prostituţia şi masturbarea.
Dacă exacerbarea sexuală este normală, biserica (mai ales creştinismul) este ceva ruşinos şi dăunător. Unui cuplu britanic de penticostali i se interzice să ia copii în plasament, deoarece credinţa lor consideră homosexualitatea un păcat. Deci ar perverti mintea copilului! Un şofer a fost ameninţat de patron că va fi concediat dacă nu îşi dă jos de pe bordul dubiţei o cruciuliţă, care ar leza clienţii de alte credinţe. Înaintea Crăciunului, străzile sunt pline de urări luminoase “Happy Eid” sau “Happy Diwali”, sărbători musulmană şi hindusă, celebrate iarna. Comercianţii se feresc însă ca de foc să afişeze “Merry Christmas” (…) (Adrian Pătrușcă. EDITORIALUL EVZ: Noua SIDA care a îmbolnăvit Europa, 15 August 2011).
Dar propaganda isterică a homosexualismului nu e atât de vinovată (cel puțin nu în mod direct) de violențele din Anglia, cât mai degrabă dogmatismul și fundamentalismul ideologic ce o susține, dogmatism ce fost deja puțin ”mângâiat” în articolul Be pride and get more scholarship money! Aș merge însă puțin mai departe decât o face autorul articolului din EVZ. S-ar părea că hăurile tulburărilor psihiatrice a tot felul de autori de violuri, incesturi și pedofilii, de care auzi prin nu știu de părți întunecate ale României, ei bine, aceste atingeri ale răului sunt nivelate și aduse ca o stare cotidiană, reglată odată cu stima de sine și cu anticoncepționalele de rigoare de către adolescenții tot mai bine instruiți să caute aventura ”dragostei” și a simțurilor. ”Dacă ești ”protejat”, fă ce/când/cu cine/cum vrei!” sună ispitirea din cam același registru al promisiunilor înșelătoare de care ne avertizau odinioară părinții grijulii și care investeau dragoste și timp pentru proprii copii. Uimitor cum o bucățică de plastic ”protector” devine acum, în plin progres uman, singura diferrență dintre om și bestie! Dar voi vorbi cu o altă ocazie despre dezordinea amoroasă și patologicul psiho-sexual, meritoase medalii distribuite democratic în vremurile noastre!
Ca profesor de filosofie mi-am permis sondarea vocabularului (și a lumii ideatice a) elevilor mei și, spre dezaamăgirea mea, în majoritatea cazurilor optimismul meu a trebuit să se dezumfle la nivelul unui limbaj limitat, dominat de argouri și termeni pornografici (cică și la britanici e cam aceeași problemă, a se citi The teens who can barely talk – they only have an 800 word vocabulary de Luke Salked, Daily Mail, 11 ianuarie 2010). Și când te gândești că filosofii spun că ”cine are o limbă, are o lume”…
În schimb, pentru că tot e la modă hrănirea sentimentului propriei semnificații prin cadrarea cât mai haioasă în fotografii, apele narcisismului în care am devenit captivi, atunci putem să ne felicităm pentru poza care dă nota efortului și deschiderii noastre spre îndobitocire progres:
Iată cum am ”descoperit” că bietul adolescent dintr-un colț de Românie (care a venit beat ”clampă” la o ora de a mea de Cultură Civică – clasa a VII-A) are în comun aceeași civilizație a adicțiilor cu adolescentul manierat din inima Londrei, doritor de ”esențe tari”. Ultimele evenimente din Anglia întăresc concluziile articolului Made in Britain – Westminster Abbey & Beatles.
Ne place la nebunie să ne mângâiem orgoliul cu tot felul ILUZII corecte politic, potrivite dictaturii ideologice sub care ne lăfăim dogmatismele și frustrările ”emancipatoare” (a se citi studiul Illusion and Well-Being: A Social Psychological Perspective on Mental Health de Shelley E. Taylor și Jonathon D. Brown, Psychological Bulletin, 1988, Vol. 103. No 2, 193-210). De dragul metanarațiunii progresului, forțăm limite, ștergem sau ne facem că nu observăm evidențe, rămânem mai departe blocați în isteria reclamărilor nesusținute de realitate. Ce păcat că Photoshop nu ne poate tușa puțin trăirile, valorile și consecințele acțiunilor noastre! Citim și admirăm literele dar nu mai suntem deloc atenți la mesajul pe care ni l-au transmis disperat Dostoievski, Tolstoi, H. Melville, Th. Hardy, J. Conrad, Fr. Nietzsche, S. Freud, J. Joyce, M. Proust, Fr,. Kafka, Th. Mann, S. Beckett, E. Ionescu, A. Shoenberg, Matisse, Picasso (într-un viitor articol vom vedea de ce ateismul nu poate fi umanism). Un foarte serios studiu al destructurării culturii occidentale este The Self-destruction of the West: critical cultural anthropology (Damien Francois, Editions Publibook, 2007).
- Agresivitatea e coafată de PR-ul comercial ca ”instinct” (”Be what you want to be!”),
- patologiile sexuale sunt deschideri spre ”experiențe” (nici nu e de mirare că au apărut expoziții ”artistice” cu acte de zoofilie, a se vedea tabloul lui Robert Lenkiewicz)
- genocidul nu e doar fizic, ci și mental, valoric (a se vedea militantismul și cenzura corectitudinii politice),
- femeia de/reconstruită e atât de mult eliberată încât e reductibilă la (noile) clișee ce se generalizează în societate cu viteza luminii,
- afectivitatea și ”reverența în fața vieții”, vorba lui A. Schweitzer, sunt răsturnate, tot mai debile, oarbe, surde (a se vedea contrastul edificator prezentat în articolul ”Moralitatea noastră e pe un drum bun”),
- schizofrenia dragostei dintre arogantul anti-autoritarism și debila dependență de statul asistențial – ”Aproximativ 20% din tinerii Regatului Unit sunt de părere că obligaţia întreţinerii lor revine exclusiv statului şi societăţii, dar consideră totodată că nimeni nu are dreptul să le impună restricţii comportamentale.” – observa Tom Gallagher în articolul său Harakiri britanic din România Liberă, 15 august 2011),
- capitalismul global împarte același instinct de prădător cu bastardul care îl urăște de moarte, anarhismul,
- militarismul și militantismul – chiar și în numele păcii – ne cadențează pasul înregimentării în tranșee/mentalități definitive,
- controlul supravegherii statale și corporatiste sunt acceptate mai ușor din moment ce omul, transformat în animal consumerist, a renunțat la idealul multimilenar al libertății în favoarea confortului și securității, a imediatului,
- impotența morală a sistemelor de asigurări, de pensii, de sănătate se ascunde sub sloganul îmbunătățirii calității vieții,
- colapsul financiar, depresia globală și sclavagismul bancar, toate acestea ne înfrățesc la fel de mult ca opiul prosperității facile, pe care-l mestecăm de dimineața până dimineața…,
cu alte cuvinte welcome to the fruits of “progress”! Well, nu vă place realitatea? Atunci dați vina pe cineva – Dumnezeu, istorie, gene, resurse naturale limitate, etc. Dar nu uitați atunci să purtați 24/7 ochelarii 3D și căștile pentru a asculta mantrele de ”free-thinker” a la Dawkins & Co. Așa vor răsări zorile unei Slave Brave New World!
The wholly enlightened earth is radiant with triumphant calamity! (Max Horkheimer and Theodor W. Adorno, Dialectic of Enlightenment. New York: Continuum, 1998. 1)
To keep from dehumanizing ourselves (and even gravitating toward genocide), we must stop demanding perpetual progress. (William Catton, Overshoot: The Ecological Basis of Revolutionary Change, Illini Books, 1982, 9)
The Walking Man by Alberto Giacometti 
Alonewithothers's Blog 