Alonewithothers's Blog

Life must be lived forwards, but can only be understood backwards. (S. Kierkegaard)

Genealogia filmului

Dr. Kervokian este cunoscut ca fiind inventatorul “Mercy Machine”, dispozitivul cu care a ajutat 130 de oameni (însă după declaraţiile sale ar fi fost mai mulţi, pe care nu i-a mai numărat) să aibă o moarte bună/frumoasă/fericită/demnă (iată definiţia eutanasiei).

Filmul You don’t know Jack (2010) are la bază cartea lui Harry Wylie, Between the Dying and the Dead: Dr. Jack Kevorkian’s Life and the Battle to Legalize Euthanasia şi, în contextul  campaniilor pro-eutanasiere din ce în ce mai agresive, el are scopul declarat de a reabilita imaginea martiriului unui om “care şi-a devansat epoca”. Până acum nu l-am cunoscut pe Jack! Dar, slavă Domnului pentru cinema/televiziune şi pentru tehnica lui Alfred Hitchcock prin care personajele negative, provocatoare, sunt umanizate şi transformate în eroii care fac un film atractiv şi de succes (a se citi studiul lui Mike Grank, The Radical Monism of Alfred Hitchcock, în volumul coordonat de Martin F. Norden, The changing face of evil in film and television, Rodopi B.V., Amsterdam – New York, 2007). Pură răsturnare hermeneutică a tehno-gnosticistmului postmodern!

După 130 de pacienţi asistaţi şi 8 ani de închisoare dr. Kervokian nu are regrete. Ar fi făcut lumea mai bună fără suferinţa nu doar a 130 de oameni, ci a mult mai multora, dacă nu ar fi trăit în vremuri atât de “retrograde” şi “îndoctrinate”. Iată o foarte sugestivă mărtusire a lui din acest an:

“I have no regrets, none whatsoever,” he said. It was windy outside, but it was also over 90 degrees in sunny Ann Arbor, Michigan. I was now sweating, and he was … well, cold.

He shifted his gaze from his lawyer back to me. “Sanjay, you want to know the single worst moment of my life?”

That wasn’t the question I asked, but in fact I was curious to know the answer.

“OK,” I replied — a little uneasily.

He smiled now and said in a very deliberate, almost staccato voice: “The single worst moment of my life… was the moment I was born.” And, we had officially begun my sit-down interview with Dr. Jack Kevorkian.

(…) “We are all terminal.”

Cel mai rău moment al vieţii este naşterea! Cu o astfel de filosofie de viaţă, să te tot faci doctor şi să-i ajuţi pe pacienţi!

Dr. Kervokian ne “încântă” curiozitatea cu a sa doctrină în Prescription Medicide: The Goodness of Planned Death (1991).

Iată câteva pasaje din film care trădează ideile şi modul simplist, popular, de a reduce tensiunea subiectului la polarizarea prin personificarea eroică a personajului principal şi caricaturizarea oponenţilor săi:

• Planificarea morţii începe să fie acceptată în toată lumea.
• Medicina e şi o profesie a morţii. Medicină – “medicid”.
• Naziştii făceau acelaşi lucru. Înfometau oamenii până mureau. Nu le mai dădeau mâncare şi apă, şi-i lăsau să moară. Şi totul e legal. Curtea Supremă a Statelor Unite a validat metoda de execuţie nazistă. (…) Dacă oamenilor li se permite să moară, injectează-i. Nu doare, e rapid şi nu-i laşi în voia sorţii. E de neconceput. Monstruos!
• Când moare un pacient ce agonizează, se manifestă adevărata vocaţie a doctorului. Când face tot ce-i stă în puteri, la cerinţa pacientului, pentru o moarte umană, rapidă şi fără dureri.
• Nu există pedeapsă fără lege.
• Tribunalul e un teatru al conştiinţei. Dacă le arătăm că pacientul v-a cerut ajutorul, dacă reuşim să-i emoţionăm…
• Autodeterminarea este un drept uman fundamental, pe care fiecare ar trebui să-l aibă.
• Vă pot asigura, ca patolog, că gazarea lasă decedatului o frumoasă îmbujorare.
• Dacă veţi legaliza asta, va putea conduce la o strategie de reducere a costurilor.
• Mari minţi luminate au murit asistaţi de proprii doctori. Sigmund Freud, Regele George… Dacă e bine pentru aristocraţie, e bine şi pentru omul de rând.
• (Doar Dumnezeu poate crea şi distruge. N-aveţi religie? N-aveţi Dumnezeu?) Ba da, doamnă, am o religie. Se numeşte Bach, Johann Sebastian Bach. Cel puţin Dumnezeul meu nu e inventat.
• Există o singură variantă a poveştii. A noastră.

Când mă uit şi la interviul-“show” de la emisiunea lui Bill Maher, mă gândesc dacă e chiar potrivit să legalizăm filosofia de viaţă a unui om. Sau, minoritatea, care face prozeliţi ca astfel să devină majoritate, va avea ascendentul moral de a legifera propria filosofie de viaţă?