Ce urmează după “baby boomers”? (Care e cea mai inteligentă generaţie?)

My phone is an extension of me. It’s an extension of who I am. It’s a  display of your personality.

(Niki Tapscott)

Don Tapscott, autorul cărţii Grown up Digital: how the Net Generation is changing your world (McGraw-Hill,  2008), argumentează ideea că în formarea tinerilor din generaţia Y/Net, impactul noilor tehnologii este mult mai puternic şi benefic decât cel al apariţiei televizorului pentru formarea celor din generaţia baby boomers.

Technology is like the air (p. 18)

Acum se determină valori şi comportamente care au un impact mult mai puternic asupra societăţii. Copiii de astăzi sunt atât de “scăldaţi”  în biţi încât au făcut din spaţiul digital mediul lor natural. Impulsionaţi de dinamica inovaţiei contemporane, copiii de azi sunt mai comozi, mai informaţi şi mult mai citiţi decât oricare altă generaţie din istoria omenirii. Starea de “a fi la curent” cu ultimele descoperiri şi achiziţii tehnologice  precum şi sofisticata utilizare a acestora pare a oferi un ascendent pentru un tânăr faţă de cineva mai în vârstă.

Grown up Digital este scrisă ca urmare a vocilor cinice şi pesimiste din mediul intelectual american care condamnau noua generaţia la ignoranţă şi retardare culturală. Don Tapscott se laudă că a avut la dispoziţie un buget de 4 milioane de dolari şi o echipă serioasă de investigare. Să vedem dar câteva dintre concluziile la care a ajuns.

Profesorul canadian ne îndeamnă să vedem efectele pozitive ale tehnologiei asupra comportamentului uman:

• telefonul mobil, iPod-ul, Google, etc., îţi asigură libertatea de mişcare, de alegere, de imaginare,
• Napster/ITunes, Google Books/Video, etc., asigură deschiderea şi accesul instant la patrimoniul cultural al umanităţii (dar mai ales la fişierele audio-video ale idolilor media),
• aspectul ludic, de joacă şi de distracţie al vieţii este împlinit de  jocurile video, iPod, etc. (74% dintre tinerii intervievaţi consideră că a te distra în timp ce foloseşti un produs este la fel de important ca şi performanţa/scopul pentru care este folosit acel produs). Până şi etica muncii se conformează nevoii de distracţie a tinerilor (de exemplu wework2play.com),
• blogul este o bună ocazie de manifestare a originalităţii
• dorinţa de cunoaştere şi de control este împlinită prin accesul instant la date (câţi profesori sunt corectaţi la lecţii de către proprii elevi, cei care accesează pe terminalele lor performante cele mai noi şi complete date de pe Internet!),
• iar viteza şi rapiditatea sunt o componentă inevitabilă a vieţii contemporane, apelul la SMS/IM rezolvând convenabil urgenţele de comunicare (p. 73-96).

Autorul ne îndeamnă să nu ne temem de transformările care au loc în dinamica socială. Să privim cu optimism spre viitor. Pe lângă faptul că tinerii de astăzi sunt mai toleranţi şi mai rapizi în gândire decât predecesorii lor, ei au un potenţial imens de restructurare a instituţiilor sociale, chiar şi a familiei:

– ca şi angajaţi, tinerii au un spirit de echipă mult mai dezvoltat faţă de alte generaţii. Paradigma clasică a managementului resurselor umane (recrutează, instruieşte şi angajează noi) este înlocuită cu modelul generaţiei Y,  al capitalului relaţiilor (iniţiază, dezvoltă şi implică relaţii).

– ca şi consumatori, tinerii sunt nu pasivi ci creativi (prosumers, conceptul atât de drag al autorului). Explozia posibilităţilor de alegere şi a varietăţii produselor precum şi fuga după individualitate, originalitate, îi determină pe tineri să nu se obişnuiască doar cu calitatea de consumatori ci să dorească să-şi personalizeze produsele (a se vedea moda “tunării”,  a “customizării”, etc.).

– în educaţie, schimbarea modelului centrat pe profesor la cel centrat pe elev duce la dinamica colaborării, tinerii valorizând mai mult deschiderea în relaţionare decât exigenţa intelectuală.

– în familie, tinerii au schimbat deja relaţiile alterate pe care le-au moştenit de la generaţia precedentă şi sunt mult mai dedicaţi familiei, petrec mai mult timp cu părinţii lor (?!?!). Într-adevăr, there’s no place like the new home, mai ales când conceptul de utilizare al noilor media (home cinema, etc.) permite organizarea întregului univers de activităţi acasă!

– ca şi cetăţeni, tinerii din generaţia Net/Y sunt mult mai pragmatici, activi social (a se vedea rolul lor în alegerea lui B. Obama ca preşedinte al Statelor Unite). Mă îndoiesc însă de inteligenţa unei opţiuni politice, mai ales când această opţiune este realizată în funcţie de fotogenia unui candidat. (Am putea spune că tocmai asta e politica: pură demenţă a imaginii!)

Aş fi prudent însă cu metodologia folosirii unor chestionare completate on-line doar de către cei care se potrivesc  tiparului de argumentare a autorului, precum şi utilizarea repetată a unor afirmaţii ale fetei autorului cărţii, de parcă ea ar cam fi singura exponentă a generaţiei Y pe care a intervievat-o. La cele 4 milioane de dolari utilizate, mă aşteptam la mai multă exigenţă.

Nu aş merge atât de mult pe distincţia capitală, fundamentală, dintre generaţii. Am văzut şi oameni foarte inteligenţi, formaţi în cultura cărţii, care ştiu să folosească mijloacele cele mai noi de comunicare (ei sunt numiţi digital immigrants, spre deosebire tineri de azi, digital natives).

Nu aş merge atât de mult pe ideea că generaţia Net are o dezvoltare/evoluţie a creierului benefică comparativ cu celelalte generaţii. Este suficient doar să consultăm părerea unor specialişti neurologi ca să ne dăm seama că situaţia nu este chiar atât de roz: Torkel Klingberg, The Overflowing Brain: Information Overloaded and the Limits of Working Memory (Oxford University Press, 2008) şi Gary Small, iBrain: Surviving the Technological Alteration of the Modern Mind (William Morrow, 2008).

Totodată, aş fi destul de reticient faţă de optimismul exagerat şi perspectiva unilaterală a autorului. Recunosc că o parte din reticienţa mea vine şi din faptul că Don Tapscott are puternice filiaţii (şi poate chiar interese) corporatiste, inclusiv cu corporaţiile noilor media.

Don Tapscott îmi oferă impresia unui magician cu o bună prezenţă scenică, care ştie cum să vrăjească tinerii cu fraze şi îndemnuri soft, îmbietoare pentru un self esteem flămând, folosind din plin zaharisiri verbale de genul:

(…) instead of bolting right away, hang around for a while and fight for change. You’re worth it: your knowledge about collaboration will drive  innovation and success this century (p. 311).

Cred că trebuie să încurajăm tinerii, să le oferim căldură şi deschidere, să le stimulăm capacităţile creative. Dar asta nu înseamnă să îi minţim frumos. Chiar ei ne cer integritate şi sinceritate. Până şi hiperoptimistul Don Tapscott îşi permite să dea nişte sfaturi tinerilor:

1. să meargă la şcoală, la facultate şi să înveţe,
2. să fie răbdători la muncă (mai ales atunci când vede pe cine mai în vârstă, neexperimentat în folosirea tehnologiei şi cu o modalitate de lucru foarte birocratică),
3. să fie atenţi la ceea ce cumpărăr şi consumă (Caveat Emptor),
4. să revină în familie şi să mănânce şi să stea mai mult împreună cu părinţii,
5. să nu respingă autoritatea şi să-i respecte pe cei mai în vârstă (“don’t discount experience. You are an authority on something important, but you’re not an authority of everything. As you enter an adult institution, you  have much to teach, but much to learn”),
6. să se gândească mai mult la alţii decât la sine,
7. să fie perseverenţi (p. 311).

De citit şi Six reasons to be skeptical of the Net Gen discourse.