Este salutară descoperirea trecutului atâta timp cât ea nu se transformă într-o boemă stilizare a melancoliilor, ca refuz şi inadaptare la prezent. Tocmai de aceea încerc să citesc cu ambii ochi (unul al dorinţei imagologice şi celălalt al criticii contemporane) mediatizata şi elitista dorinţă de a (re)valoriza Bucureştiul ante şi interbelic.
Oricum, o invitaţie la lectura unei cărţi scrise de Ioana Pârvulescu este un act de prozelitism al hedonismului cel mai rafinat. 🙂
Alonewithothers's Blog 
Leave a comment