December 2009
-
Navigând printre diversele curente şi direcţii de cercetare ştiinţifică, de multe ori am avut impresia că orice formă “savantă” de studiere a istoriei şi morfologiei religiilor mă va obliga să adopt o poziţie din ce în ce mai relativistă, că voi pierde fărâmele de credinţă în oceanul de mecanisme explicative de care se va îndrăgosti
-
În învălmăşeala acuzelor şi a strigătelor cotidiene care ne camuflează ura, mulţi dintre noi ajungem să mimăm, o dată pe an, corul sentimentelor umane copleşite de dulceaţa faptelor bune şi a dorinţelor glazurate cu o iertare convenţională. Alţii, strecurându-se printre capriciile indiferenţelor, îşi strâng mâinile într-o rugă pentru o lume mai bună, sentimente mai adevărate
-
Sunt printre noi pretenţioşi, mai mult sau mai puţin diplomaţi în expresia propriilor convingeri, care resping spectacolul religios din societate. Aceştia îşi clamează superioritatea printr-o poziţie de Homo Indifferens. Chiar şi în aceste cazuri, resursele combinatorii ale raţiunii şi discursului nu pot masca complet statutul natural de Homo Religious. Opţiunile subiective, oricât de emancipatoare se
-
1. Unde am ajuns sau cum putem” învinge (România) împreună” Se împlinesc 20 de ani de când ne tot trădăm istoria! 20 de ani în care i-am răspuns cu o prostie încrâncenată zâmbetului lui Dumnezeu cu care a luminat, într-un decembrie cenuşiu, o ţară întreagă! Mă gândesc la acel decembrie ’89 ca la o mană
-
Ravi Zacharias nu mai are nevoie de nici o prezentare (pentru curioşi însă, le recomand un voiaj prin agora ideilor de la The Veritas Forum). Mă bucur de apariţia în limba română a unei serii de dialoguri (imaginare) între Isus şi personaje istorice (Hitler – Mielul şi Fuhrerul), culturale (Oscar Wilde – Raţiune şi senzualitate)
Alonewithothers's Blog 