Apocalyptica – Nothing else matters

Sunt momente în viaţă când simţi că trăieşti de unul singur printre atâţia oameni, neînţeles, nefolositor şi plictisit de prea multe activităţi de rutină. Înşelat în aşteptările pe care copilăria ţi le zugrăveşte atât de naiv, te vezi obligat a te integra în marşul forţat al umanităţii disciplinate, marş al serialităţii contemporane: al educaţiei seriale, al culturii de masă, al rutinei unei profesii şi al obsedantului cerc servici – cumpărături – somn, circularitate reluată în fiecare dimineaţă.

Orice formă de evadare din capriciile “maturizării” şi “responsabilizării sociale” pare a căpăta aura unei odihne binemeritate a sufletului, răpus de prea multe aşteptări zădarnice.

Pornind de la melodicitatea, imaginile şi simţămintele pe care le provoacă video-clipul celor de Apocalyptica,  vă întreb: oare ce este cel mai de preţ astfel încât nimic altceva să nu conteze?

Creativitatea răspunsurilor la această întrebare este baremul nu neapărat al sănătăţii sufleteşti a celor care le oferă, cât a nevoii de “mântuire” din deşertăciunile nefolositoare pe care le strângem între mâini.

Îmi aduc aminte de întrebarea Smarandei I., cuprinsă de fiorul desigilării “cutiei de bomboane” a vieţii (de care vorbea Forrest Gump): “Domn profesor, şi totuşi…, de ce trăim?”

Nu i-am putut răspunde decât asemenea rabinului care, la întrebarea curioasă a nepoţelului său “De ce a creat Dumnezeu lumea?”, a răspuns simplu: “Pentru că lui Dumnezeu îi plac poveştile!”