suferinţă
-
În continuarea gândului lui Kierkegaard … În ce mă priveşte, îmi cunosc prea bine reacţia instinctivă la decizia lui Dumnezeu de a rămâne ascuns: mă răzbun ignorându-L. Încerc să-L scot pe Dumnezeu din viaţa mea asemenea unui copil care crede că se poate ascunde de oamenii mari acoperindu-şi ochii cu mânuţele dolofane. Dacă El nu
-
Printre fardurile cancerigene, oglinzile ce ne ţin captivi aparenţei şi fericirea superficialităţii noastre “recente”, ridicaţi o pleoapă doar pentru câteva secunde şi evadaţi din visul apter al culturii de consum. Poate că astfel renunţăm la comercializarea suferinţei umane romanţate. Poate că astfel, “greutatea” trăirii se disipă sub curcubeul dorinţelor purificate de vanitate şi deşertăciune.
Alonewithothers's Blog 