Tag: creaţie

Cei şapte stâlpi ai creaţiei (Templul cosmic – Geneza 1:1-2:3 – partea a doua)

Spre deosebire de cosmogoniile şi teogoniile mesopotamieme, creaţia din Geneza este o veritabilă reducţie mitologică, cu un larg simţ al libertăţii. În ochii cercetărului biblic contemporan, cu filiaţii în ştiinţele naturale, Geneza 1:1-2:3 pare a fi cosmologia antică cea mai apropiată de o viziune ştiinţifică, cel puţin aşa cum ne-o asumăm în momentul actual. W. P. Brown consideră oportună evocarea conexiunilor precum şi a disjuncţiilor dintre creaţie şi ştiinţă:

  • să fie apele de sus din Geneza 1 apa din comete, norii interstelari şi planete (Robert M. Hazen, Gen-e-sis: The Scientific Quest for Life’s Origin, Joseph Henry, Washington D.C., 2005, p. 122)?
  • să fie aceste ape de sus forme de materie şi energie cunoscute în cosmologia modernă ca “energie şi materie neagră” (“dark energy”, “dark matter”) sau praful şi gazul interstelar responsabile pentru apariţia stelelor şi a planetelor?
  • atmosfera este descrisă ca fiind protectoare pentru viaţa de pe pământ în faţa inundaţiei “apelor de sus” (Gen. 7:11), ştiinţa confirmând rolul său protector în faţa distrugerii razelor ultraviolete sau a corpurilor extratereste, precum comete şi meteoriţi.
  • Chiasmul zilelor din Geneza 1 (expus în articolul precedent) corespunde simetriei a două caracteristici fundamentale a ştiinţei: structura şi varietatea, atât de necesare unei lumi care este “hospitable to life” (Lee Smolin, The life of the cosmos, Oxford University Press, 1997, p. 16).  Aşa cum observa Brian R. Greene,

everything we’ve ever encountered is a tangible remnant of an earlier, more symmetric cosmic epoch (Brian R. Greeene, The Fabric of the Cosmos: Space, Time and the Texture of Reality, Vinatage Books, New York, 2004, p. 220).

Se poate vorbi de “simetrie translaţională”, invariabilă, care asigură faptul că legile fizicii se aplică oriunde în univers; mai există “simetrie rotaţională” – rotiţi universul pe orice axă şi el va arăta la fel. Uniformitatea microradiaţiilor este un alt semn al omogenităţii cosmosului, a distribuţiei uniforme a materiei şi energiei după Big Bang. (Pasionaţii  de cosmologie şi  de teorii matematice complexe pot citi Mirror Symetry, o uimitoare culegere de studii despre simetrie). Dar pe lângă atâtea simetrii, universul ne relevă şi cazuri de asimetrii care fac posibilă viaţa, a se vedea celebra şi fina asimetrie dintre materie şi antimaterie.

  • pentru că “dezordinea la un anumit nivel poate duce către o ordine la un nivel mai înalt” (Ilya Prigogine), nu ar trebui să ne mirăm de rolul constructiv al haosului în creaţie. “Haosul determinist” (Alan Cook) şi teoria modernă a haosului reflectă dinamica părţii constructive a tendinţei creaţiei către ordine, vizibilă în auto-organizarea complexităţii sistemelor chimice şi biologice, a creaţiei, anihilării şi transformărilor.

Through entirely ignorant of cosmic background radiation, rotational invariance , and cosmic clumpiness, the autor of Genesis 1 observed that creation is indelibly imprinted with a skewed symmetry. There are, as we heve seen, cases of broken symmetries or “nonpredictable variations” littered throughout the ancient account. Most significant is Day 7, which presents the greatest “anomaly” in the creation schema, yet provides the key to the entire structure. Again, perfect symmetry makes for a lifeless universe. variation, by contrast, constitutes the story of cosmic evolution as it does the Genesis story of creation (p. 53).

The chaos depicted in Genesis 1:2 can be read as the disorder that sets the precondition for order. It is the kind of disorder that God can work with, not against (p. 55).

Brown trece apoi prin discuţia asupra binomului spaţiu-timp ca nişte concepte interdependente care fac posibilă dezvoltarea universului, oprindu-se asupra singularităţii Big Bang-ului (respins în primă instanţă de astronomul Fred Hoyle pentru că era prea “conformă” cu teologii iudeo-creştini), care nu explică originea universului ci evoluţia după o fracţiune de la timpul zero, aşa cum nici primul verset din Geneza nu explică începutul absolut al creaţiei (p. 56):

Both the ancient narrator and the modern cosmologist find a sliver of common ground: creation commences in extremis, in a condition of incredible (some would say “infinite”) density, uniformity, and density. Physicist describe this initial condition as an inconceivable situation of extreme intensity in which the temperature remained above a milion billion degrees Kelvin with wild fluctuations of energy so severe that all known particles assumed zero mass, a state of perfect symmetry… and chaos! (…) Although the universe may existed in a state of spacetime “singularity” or point of infinite compression, as some physicists describe it, that state was also thoroughly “jittery and turbulent” on the quantum level. (…)

But primordial pathology was not all bad in the course of creation. It reflected, according to the Grand Unification Theory (GUT), a condition in which all the known forces were unified: gravity, electromagnetic force, strong nuclear force, and weak nuclear force. It was a “perfect unity” until the Bang – an “explosion” occasioned by a false vacuum state or condition of gravitational repulsion. This state of negative pressure expanded space by a factor of at least 10³⁰, lasting for the briefest of moments. (…)

So marked the earliest stage of cosmic evolution, one that began in “perfect unity” and was shattered by a false vacuum, putting the “bang” in the Big Bang-. Genesis 1:2 analogously describes suspended a state of colossal potential, of cosmic readiness for creation. God’s breath suspended above the dark waters; pent-up quantum energy poised to burst forth. Both indicate a generative fluctuation of astronomical or (I can’t resist) biblical proportionas. As one theologian notes, “The Spirit that is moving over the waters of chaos expresses … God’s readiness to speak and to act from eternity”, or, as one could restate, from the initial state of “chaos” within which time and space had no bearing, the state in which God’s breath was held, ready to explode and unleash creation (p. 56-57).

Trecând de evoluţia cosmică prin permutarea de la Big Bang la Big Flash, marea difuză de fotoni care a inundat universul la naşterea sa şi ale căror rămăşiţe le putem vedea în radiaţia cosmică de fond (Să fie lumină! – ziua 1) care precede lumina stelelor (ziua a patra), autorul american ajunge la evoluţia biologică, la fecunditatea organismelor, proiectate să se potrivească unei nişe specifice. De altfel viaţa din Geneza 1 nu e caracterizată ca fiind perfectă, ci bună, element care este folosit pentru explicarea unei forme de competiţie, luptă pentru viaţă (Gen 1:26-28). Viaţa  apare din interacţiunea fertilă a apei, aerului şi a pământului, aşa cum apare şi în Geneza, cu remarca că ziua a 6-a pare a fi perioada naturală de dezvotare a vegetaţiei, nicidecum ziua a 3-a.

Discutând apoi unicitatea omului şi problema asemănărilor cu cimpanzeul, până  şi dr. Craig Venter consideră că, datorită limbajului, a cogniţiei şi culturii pe care o creează, omul este de o “singularitate masivă” (C. J. Venter, The Sequence of the Human Genome, Science, Vol. 291, February 2001, p. 1347). De altfel, după ce citesc articolul Chimpanzee and human Y chromosomes are remarkably divergent in structure and gene content (Nature 463, 536-539, 28 January 201o), cu siguranţă că săracii cimpanzei se simt  ameţiţi de “evoluţia” situaţiei înrudirii lor cu oamenii şi mai că le-ar trece prin cap ideea unui proces de înselătorie şi a despăgubirilor morale de la  anumiţi “oameni de ştiinţă”, “binevoitori” cu soarta lor, şi nu numai!

Trecând peste abundenţa datelor pe care le oferă autorul pentru a surprinde dialogul dintre Geneza 1 şi mai multe discipline ştiinţifice, redau doar schema prin care se face o recitire,  în termenii unui evoluţionism teist, primului capitol din Geneza 1:

Geneza 1:1-2-3 Înţelegerea ştiinţifică
  • Creaţie prin diferenţiere: de la un “haos” lipsit de forme la ordine
  • Naşterea entropică a complexităţii: de la uniformitate la structură
  • “The Big Flash”: “crearea” luminii
  • “The Big Bang”: “crearea” cosmosului
1. Ziua 1 şi Ziua 4 1. Lumina primordială
2. Crearea spaţiului şi a timpului 2. Emergenţa binomului “spaţiu-timp”
  • Viaţa “umplând” domenii variate
  • Impulsul biologic de a “umple” medii variate
  • Imago Dei: unicitatea umanităţii făcute după imaginea lui Dumnezeu
  • Homo sapiens: unicitatea cognitivă şi culturală a omului

Minunea iertării – Psalmul 32; Psalmul 51 (2)

5. Iată că sunt născut în nelegiuire,

şi în păcat m-a zămislit mama ta.

6. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii:

fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!

7. Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat;

spală-mă şi voi fi mai alb ca zăpada.

8. Fă-mă să aud veselie şi bucurie,

şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.

9. Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele,

şterge toate nelegiuirile mele! (s. n.)

Păcatul a biruit în mine datorită naturii mele păcătoase (v. 5), incompatibilă şi neputincioasă în faţa cerinţei Tale ca “adevărul să fie în adâncul inimii” (v. 6a). De aceea “fă dar să pătrundă înţelepciunea (de a nu mai păcătui şi de a merge în direcţia aşteptărilor Tale) înlăuntrul meu! (v. 6b). Această lucrare se poate realiza după ce vechile ziduri ale păcatului au fost dărâmate, după ce sunt curăţit şi spălat prin asistenţa oferită de Domnul. Astfel voi putea avea parte de bucurie şi veselie (v. 8).

10. Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule,

pune în mine un duh nou şi statornic!

11. Nu mă lepăda de la Faţa Ta

şi nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt! (s. n.)

Dacă am recunoscut că am o natură păcătoasă (v. 5) iar cerinţa Ta de Dumnezeu este ca adevărul să fie în adâncul inimii, atunci ajută neputinţei mele tocmai prin puterea Ta: Tu, Doamne, poţi zidi în mine o inimă curată şi poţi pune un duh nou şi statornic tocmai prin apropierea de Faţa Ta, prin puterea Duhului Tău Cel Sfânt!

12. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale,

şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!

13. Atunci voi învăţa pe cei ce le calcă,

şi păcătoşii se vor întoarce la Tine (s. n.).

Dacă îmi dai putere prin Duhul Sfânt atunci, cu bucuria lucrării Tale de mântuire în inima mea, îi voi învăţa pe alţii care sunt căile Tale minunate. Cu o inimă înnoită îi pot învăţa cine eşti Tu şi “păcătoşii se vor întoarce la Tine“ (v. 13b).

14. Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele!

Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,

Şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.

15. Doamne, deschide-mi buzele,

şi gura mea va vesti lauda Ta (s. n.).

Lauda lui Dumnezeu este strict legată de izbăvirea de vină. Căpătând iertare, pot izbucni în laude ca expresie tocmai a iertării primite. Aşa că Domnul Însuşi îmi va deschide buzele să pot vesti altora lauda Lui.

Să nu uităm însă cu cine avem de a face: David, după ce a fost autorul moral al unei crime şi a păcătuit cu nevasta unui alt bărbat, acum îşi cere iertare de la Dumnezeu şi promite că izbăvirea sa de vină înaintea lui Dumnezeu va fi urmată de lauda lui Dumnezeu în faţa oamenilor, învăţându-i pe cei păcătoşi calea către Dumnezeu.

Poate că mulţi dintre noi refuză să vadă o privelişte a iertării lui Dumnezeu în cei care au păcătuit dar şi s-au pocăit într-un mod real de păcatul lor. Refuzăm de multe ori să-i considerăm pe cei iertaţi de Dumnezeu adevăraţi închinători ai lui Dumnezeu, situaţie care mărturiseşte, poate, de neiertările noastre camuflate în pretinse şi false dovezi de neprihănire! Ca semn al propriului zbucium sufletesc, vom încerca atunci să le tulburăm pacea pe care au primit-o de la Dumnezeu, poruncindu-le respectarea propriilor noastre canoane.

Să împovărăm pe cel eliberat? Tocmai unor astfel de îndoieli răspunde pasajul următor:

16. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus:

dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.

17. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit:

Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.

18. În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului,

şi zideşte zidurile Ierusalimului!

19. Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi;

atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei (s. n.).

Elementele cultuale nu sunt camuflaje pentru acoperirea ceremonială a păcatelor ci ar trebui să fie tocmai o expresie a iertării păcatelor şi a bucuriei închinării în faţa Dumnezeului Cel Sfânt. Când eu însumi sunt jertfa plăcută adusă ca închinare lui Dumnezeu (Rom. 12:1), pot aduce jertfe neprihănite (vezi şi Evrei 13:15-19). Când sunt lucrarea zidită din temelii şi din interiorul fiinţei de către Duhul Sfânt, atunci pot lucra spre zidirea altora!

Şi Tu ai iertat vina păcatului meu! (Ps. 32:5b)

Cu această bucurie a iertării păcatului şi a eliberării de vinovăţie, David scrie Ps. 32 ca o mărturie clară şi pentru alţi oameni că Dumnezeu iartă pe cel care are duhul zdrobit şi mâhnit pentru a-i da iertare şi bucuria mântuirii.

“Probabil că adânca sa pocăinţă pentru marele păcat săvârşit a fost urmată de o aşa pace, încât David a fost călăuzit să-şi reverse duhul în armonia caldă a acestui cântec… În Psalmul 51 David promisese că-i va învăţa pe păcătoşi căile Domnului (Ps. 51:11-13), iar aici [Ps.32] el o face în cel mai eficient mod. ” 2

Cum îi învaţă David pe alţii că pot căpăta iertarea?

6. De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită!

Şi chiar de s-ar vărsa ape mari,

Pe el nu-l vor atinge deloc.

Iertarea şi protecţia lui Dumnezeu sunt motive suficiente pentru celebrarea relaţiei cu Dumnezeu:

7.  Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,

Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire.

8.  „Eu, zice Domnul te voi învăţa, şi-ţi voi arăta

calea pe care trebuie să o urmezi,

te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

9.  Nu fiţi ca un cal sau un catâr fără pricepere,

pe care-I struneşti cu un frâu şi zăbală cu care-I legi,

ca să nu se aproprie de tine.

10. De multe dureri are parte cel rău,

dar cel ce se încrede în Domnul,

este înconjurat cu îndurarea Lui.

11. Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă!

Scoateţi strigăte de bucurie,

toţi cei cu inima fără prihană!


2 C. H. Spurgeon, op. cit., pag. 81; apud. B. Fărăgău, op. cit., pag. 160.

%d bloggers like this: