Category: Recommendations

carti, muzica, filme….

Jeremy Riddle – The Now and Not Yet

Obosit de oferta muzicală “creştină” de pe piaţa hiper-saturată de Matt Redman, Delirious & Co., am simţit nevoia  unui muzician foarte fresh în stil, sensibil în emoţiile pe care le provoacă şi profund în textul muzicii sale. Aşa l-am descoperit pe Jeremy Riddle şi albumul său The Now and Not Yet.

Sound-ul puţin gălăgios al chitărilor reci se împleteşte perfect cu căldura vocală, Jeremy realizând un bun echilibru între “hedonismul” auditiv decent al muzicii de calitate şi  resursele devoţionale la care ne invită prin versuri.

Amprenta vocală a lui Jeremy Riddle mi-a adus aminte de dinamica melodică rock adolescentină îmbunătăţită însă cu o ideatică şi o trăire creştină originală. E de ajuns să ascultaţi Surrendered in Praise ca să evadaţi din conformismul (neo)burghez anchilozant sau să vă rugaţi alături de el în Prayer for the Church.

Am ascultat albumul The Now and Not Yet gândindu-mă la tensiunea dintre escatologia prezentă şi cea viitoare, tensiune reprezentată vizual foarte inspirat în coperta albumului. Suntem de prea multe ori schismatici, defocalizaţi, incapabili să trăim aici şi acum, in saeculum, dar în aşteptarea unui atunci şi acolo, a aeternitas. Renunţăm de multe ori la şoaptele certitudinii eterne pentru gălăgia asurzitoare a efemerului sau ne refugiem paranoic în nori, incapabili să oferim lui Dumnezeu vre-un dar creat din ceva ce am făcut aici, pe pământ…

În preambulul audiţiei, sper delectabilă, vă ofer un citat grăitor pentru ce ar trebui să fie închinarea, citat preluat de pe site-ul  www.jeremyriddle.net :

I am a worship leader. That is what I do. I’ve been on staff at churches and I’ve been a pastor, but mainly I’ve operated as a worship leader. I’ll be honest… it worried me when worship music began to run to the top of the Christian music charts. It seemed that worship started to become a part of the industry with the centre of attention on the artist. But worship has nothing to do with a person. Worship is anything that brings pleasure to the heart of God, and if we really want to please the heart of God, it probably has very little to do with the songs that we sing. Worship is more about ministering to the lost, the least, the downtrodden, the broken, the marginalized people of society; the hungry, the thirsty, the naked, the imprisoned, the sick. It was a revelation to me that I could be close to the heart of God if I ministered to the poor.

jeremy-riddle-the-now-and-not-yet

Surrendered in Praise

Whenever I’m low and sinking down
When I’m overwhelmed and doubts abound
When I’ve lost all heart and the will to fight
When despair sets in and my day is night

Lift up my head, make steel my gaze
Cast out my fear, move me to faith
Surrendered in praise
To Your glorious grace, Jesus

Whenever I’m tired and I feel alone
When oppression mounts and trials come
When the father of lies, his arrows fly
When there are no answers
And my dreams, they die

In my heart of hearts where these battles rage
My strength it fails and my courage fades
In my distress I cry aloud to You

You lift my head, and You steel my gaze
You cast out fear, and I’m moved to faith
Surrendered in praise
To Your glorious grace, Jesus

Prayer for the Church

Where she is weak
Strengthen arms now, steady feet
That she would care for, she would seek
Welcoming Your lost and wounded sheep
Coming home to You

Where she is stained
Bring Your healing, bring Your rain
Wash away now her disgrace
‘Till she shines in white, she radiates
She now mirrors You

(We’re praying)
No more compromises, no more moral crises
Tonight may she move and act as You
No more small divisions
No more lack of wisdom
Tonight may she move and act as You

Where she is right give her courage for the fight
Full of salt now, full of light
Standing firm where truth and love collide
She remains in You

Now she’s shining
Her light is blinding as she sings Your name
Now she’s beauty
Up from the ashes, Your love is on her face

Where she is strong, keep her moving, pressing on
Bringing justice, righting wrongs
Demonstrating now Your Kingdom come
She’s in step with You

http://www.myspace.com/jeremyriddleofficialmyspace

Inorganic flora – spectral views

Afundat în rătăcirile nesfârşite la care te ispiteşte hipertextualitatea internetului, am ajuns la http://www.notcot.org, un site de design foarte bogat şi indecent de atractiv. Astfel, printre foarte mulţi artişti prezentaţi acolo, mi-a atras atenţia speculaţiile imaginaţiei unui artist japonez, Macoto Murayama.

Seria de Floră anorganică ţi se oferă ca un drog vizual de la care aproape că nu te mai poţi sustrage. Coloristica şi liniarităţile pe care le suportă tehnica digitală sfidează orice regulă pe care o învaţă la şcoală orice mic artist.  Punctul, linia şi suprafaţa se reduc la simple numere, tastate după o combinatorică esoterică, ştiută numai de iniţiaţii şi preoţii noii realităţi vizuale. Simţi că eşti insignifiant, nedesăvârşit şi incapabil de perfecţiune când laşi retina să se scalde în catedrala de culori geometrizate şi structurate mecanic (elemente ce trădează formaţia unui absolvent al specializării de Design Spaţial). Aparent totul îţi este dat în supra-faţă, totul este descoperit. Parcă privezi divinitatea de atributele omniscienţiei şi atotputerniciei atunci când pipăi vizual orice faţetă a realităţii, când o vezi descrisă atât de complet şi aproape desăvârşit. Orice ungher, umbră, cută este reproiectată atât de simplu printr-o singură tastare a unei formule matematice. Fericirea spectatorului pare atât de ieftină şi uşor de obţinut.

Însă sensul scriiturii vizuale se ascunde în măsura în care este obscen de vizibil. Vitraliul a devenit sursa şi destinaţia luminii. Trans-cendentul e aici, imanentizat prin transparenţa totală. Şi tocmai de aceea transcendentul moare sau se retrage în greu-imaginabil şi prea puţin vizibil sau în ne-important, in-utilizabil. Mă gândesc acum la clipele, eventual minutele de extaz pe care le oferă aceste naturi nici moarte şi nici vii, pixelate la refuz şi care ocupă fundalul vreunui birou avocăţesc sau de bussines. Splendoarea nu e oferită niciodată gratis. Plăteşti pentru ea timp, atenţie, bani. Frumosul estetic transformat în pilula terapeutică corporatistă, pură utilitate a comanditarului (de fapt, nimic nou în istoria artei).

Pentru că suntem înfundaţi într-o cultură de plastic, naturalul, în măsura în care nu e interpretat şi chiar de-naturat prin intermediarii mediatici (Discovery, Animal Planet, National Geographic, etc.), este suspect de re-dimensionat, re-calibrat, re-vitalizat cultural. El devine subiect artistic, pretext al deviaţiilor filosofice pseudo-demiugice. Uite aşa am ajuns la… floră anorganică. În geografia culturală virtuală, totul e posibil prin includerea a absolut oricărui imposibil.

Pentru a completa notele mele despre interioritate versus exterioritate şi pentru a explora filiaţiile ideatice pe care le suportă aceste imagini, vă recomand lectura Metafizicii tuburilor de Amelie Nothomb.

%d bloggers like this: